Generalul Ion Eremia. Temerar politic, scriitor vizionar

Am avut toate temeiurile de a fi fericit in viata mea: o sotie fermecatoare, doi copii frumosi, o cariera plina de succese. Numai ca, in fiecare zi, in calea limuzinei mele intalneam siruri intregi de disperati, oameni infometati, asteptand la nesfarsit in fata unor magazine, ale caror rafturi erau goale.
Sotia mea ma implora sa-mi tin gura si sa ma gandesc la familia mea. Doresc oare ca dragii nostri copii sa creasca orfani?
Atat de multi oameni au fost arestati, atat de multi au disparut! De ce sa ma joc cu autodistrugerea?
As fi putut sa optez pentru privirea in gol, in departare, as fi putut sa-mi cufund nasul in foarte importantele hartii de pe biroul meu. Dar cum as fi putut face eu asa ceva?
– Ion Eremia …ce se intampla cu cei care, din convingeri politice sau din alt motiv, au intrat in Partidul Comunist, iar dupa moartea lui Stalin au incercat, dintr-o credinta naiva, sa „umanizeze” si sa amelioreze sistemul din interior? „Am dansat si eu in hora” – marturisea scriitorul Milan Kundera.
„Apoi, intr-o zi, am spus ceva ce nu trebuie spus, am fost exclus din Partid si a trebuit sa ies din hora”. Au existat, insa, oameni pentru care „iesirea din hora” a insemnat sacrificarea familiei, a carierei si a reputatiei, totul pentru a-si apara principiile.
Este ceea ce ne-am propus sa aratam in cartea de fata. – Alina Ilinca, Liviu Marius Bejenaru