Flacarile Persephonei

Cartea care iti sta acum in maini a fost scrisa dintr-un impuls ireprimabil. Eu nu m-am putut opune.
Nu am avut niciun cuvant de spus; nu am avut nici control. Nu am scris cand mi-am dorit si cum mi-am dorit, ci cum si cand am avut nevoie.
Prin paginile astea au fost purtate, in ultimele luni, singurele conversatii in care am fost pe deplin sincera cu mine. Am visat sa scriu de cand ma stiu.
Si am scris. Orice, oriunde, oricand, n-a avut prea mare importanta.
Am incercat sa scriu pentru mine si pentru oricine mi-ar citi vreodata cuvintele. Sa scriu intr-o forma relatable in care cititorul sa se regaseasca, iar cel ce ma citeste sa isi zica mai, ce mood e cartea asta!.
Totusi textele pe care le propun aici sunt parti din mine – fragmentele a ceea ce am fost in diverse momente. Parti mult prea personale, pe care nu mi le-am insusit niciodata, pe care nu stiam ca le am.
Nu mi-am zis niciodata ca le voi publica si totusi… here I am.
Sunt eu Persephona? Nu.
Fiecare cuvant pe care il vei citi este o metafora, asa ca nu ma lua prea in serios. Sau ma poti lua in serios tocmai din cauza asta.
Persephona poti fi tu, poate fi iubita, iubitul, mama, pisica, vremea de afara. Persephona poate fi orice; s-a nascut din nimic si in nimic se va intoarce.
Ea e un moment, o piesa dintr-un puzzle imens pe care noi, muritorii de rand, il numim viata. Persephona e viata si moartea deopotriva.
Persephona este binele si raul. Persephona este un paradox pe care il vei descoperi in paginile urmatoare.
Persephona sunt eu? Posibil.
– Georgiana Grigoras