Femeie, iata fiul tau

La Sorin Titel legatura dintre mama si fiu, astfel cum el a infatisat-o in romanul sau ultim, prezinta contingente cu sacrul. Avertizeaza despre aceasta chiar alegerea titlului, reproducand din Evanghelia dupa Ioan acele vorbe ale lui Iisus crucificat, adresate Mariei.
Mai sunt si alte elemente in roman ce reprezinta trimiteri in orizontul sacrului, cum ar fi numele biblice ale unor personaje (Petre, Pavel, Simion, Marcu s.a.) sau chiar acele frecvente referiri ce se fac la repertoriul artistic al sacralitatii, precum atunci cand prozatorul vorbeste despre asemanarea mamei cu madonele „senine si linistite” ale lui Botticelli sau Perugino. Si mai elocventa, in sensul aratat, este sugerarea unor corespondente intre anumite scene, situatii, momente din roman si episoade narate in Scripturi.
Comentand cartea, Eugen Simion a vorbit astfel despre „parabola fratilor dusmani” si „mitul cainian” pe care Ie evoca ura ce i-o poarta copilului Marcu fratii mai mari ai acestuia, trei la numar. Un personaj colectiv raportabil, intr-adevar, la figura mitica a lui Cain.
Un Cain multiplicat. Luminile mitice, proiectate asupra unor zone intinse din roman, referirile biblice cu aura lor simbolica fac sa se vada fundamentele crestine care sustin ideatia acestei carti.
Iubirea, mila, bunatatea („nu e ca, bunatatea, un fel de osie a lumii?” intreaba un personaj) sunt simtaminte, sunt trairi omenesti, cel mai sus situate in scara de valori morale a romanului si ele apartin, de buna scama, etosului crestin. La inceputul deceniului opt, cand aparea Femeie, Iata Fiul Tau , nu s-a putut vorbi decat prea putin – si foarte pe ocolite – despre aceasta dimensiune a cartii lui Sorin Titel, deloc neimportanta.
– Gabriel Dimisianu