Eu raman aici

• Roman finalist la Premiul Strega Autor publicat in 35 de tari. Curon, 1920.
Intr-un satuc din Tirolul de Sud, Trina tanjeste dupa o viata diferita de cea pe care o duce. Studiaza cu sarguinta ca sa devina invatatoare, dar in anul in care ia diploma regimul lui Mussolini interzice folosirea limbii germane la clasa.In acest nou climat de teama si nesiguranta, Trina lucreaza pentru o retea clandestina de scoli din zona, expunandu-se permanent riscului de a fi prinsa.
Curon, 1939. Acum sotie si mama, Trina se confrunta cu noi incertitudini existentiale atunci cand Germania anunta „marea alegere”, iar comunitatilor din Tirolul de Sud li se ofera posibilitatea de a se muta in Reich.Orasul se imparte in doua, iar intre locuitori se isca dispute tot mai aprige.
Aceia care, precum Trina si familia ei, aleg sa nu plece sunt considerati tradatori si spioni; nu mai pot sa iasa pe strada fara sa fie coplesiti cu insulte.Intr-o zi, la intoarcerea acasa, Trina descopera ca fiica ei lipseste… Roman istoric de mare anvergura, Eu raman aici prezinta lupta unei femei si a unui sat impotriva razboiului, rasismului si devastarii mediului inconjurator.
Balzano utilizeaza un stil nepretentios pentru a explora viata Trinei si problematica mai ampla a relatiei unui individ cu un loc anume. – Sunday Times Cartile lui Marco Balzano mustesc de umanitate.
Autorul manifesta o atentie extraordinara fata de detaliile vietii. – Il Sole 24 Ore O poveste despre neapartenenta si efemeritate cum nu se poate mai pertinenta pentru realitatea zilelor noastre.
– La Lettura Nu stii nimic despre mine, si totusi stii destul de mult pentru ca esti fata mea. Parfumul pielii, caldura rasuflarii, nervii incordati, pe toate astea le ai de la mine.
Asa ca-ti voi vorbi ca unei persoane care m-a vazut dinauntru. As putea sa te descriu in cele mai mici detalii.
Ba, mai mult, in unele dimineti, cand e zapada mare si casa e invaluita intr-o liniste care-ti taie respiratia, imi vin in minte detalii noi. Acum cateva saptamani mi-am amintit de o alunita mica pe care o aveai pe umar.
Cand iti faceam baie in cadita mi-o aratai mereu, te obseda. Sau bucla aceea de dupa ureche, singura bucla din parul tau de culoarea mierii.
Cele cateva fotografii pe care le pastrez, le scot afara cu prudenta, cu trecerea timpului oamenii incep sa planga tot mai usor. Iar mie nu-mi place sa plang.
Urasc sa plang pentru ca e o chestie de tampiti si pentru ca nu-mi ofera alinare. Doar ma face sa ma simt epuizata, sa nu mai am chef sa mananc nimic sau sa-mi pun camasa de noapte inainte sa merg la culcare.
Dar trebuie sa te ingrijesti, sa strangi din pumni chiar si atunci cand pielea de pe maini se acopera de pete. Trebuie sa lupti orice-ar fi.
Asta m-a invatat tatal tau. – Eu raman aici, Marco Balzano Traducere din limba engleza de Elena Banica.