Estetica si sens in arta tatuajului

Deschiderea adusa prin instalarea democratiei in anii ’90 a schimbat treptat perceptia asupra tatuajului, iar importurile culturale din Occidentul european si Statele Unite au introdus in societatea romaneasca noi tipologii de tatuaj, ale caror evolutii au suscitat, in ultimul deceniu, un interes in dezvoltare pentru studiul lor, pe dimensiunea social-culturala. Tatuajul nu a produs la noi o literatura de specialitate extinsa, nici de mari dimensiuni.
O parte dintre studii il examineaza din perspectiva sociologiei si antropologiei culturale, iar altele, si sub aspect istoric. In acest sens, prezenta carte isi propune sa largeasca si sa optimizeze volumul de cunoastere asupra tatuajului, in conditia sa de produs cultural, pe mai multe directii.
Astfel, consideram necesara realizarea unei treceri in revista a stadiilor traversate de tatuaj in spatiul nostru, in succesiunea epocilor istorice, cu atat mai mult cu cat vom argumenta ca stadiile sunt disparate: aici, tatuajul are reprezentari episodice, discontinue, uneori la distante mari de timp, iar rolurile si sensurile sale difera de la epoca la epoca (la fel, categoriile de purtatori). O istoriografie, in linii mari, a tatuajului pe plan mondial ni se pare, de asemenea, utila.
Pana acum, o astfel de cercetare in limba romana nu a fost realizata; ea face posibila comparatia cu progresul tatuajului de pretutindeni si explica evolutiile tatuajului in Romania postcomunista.