Epistolar Albastru

Pe EL l-am intalnit la poalele Muntelui sacru Kogaion. Canta din tulnic, de aceea l-am numit „Tulnicerul”.
EU aveam bratele incarcate cu flori de liliac roz si umblam desculta pe Campia Sarmisegetuzei, cautand urmele stramosilor. De aceea „Tulnicerul” m-a numit „Lili da Costa”.
(Liliacul ce creste pe stanca). Atunci, doar ne-am privit, nu ne-am vorbit.
Am fugit de unde am venit, dar soarta a facut sa aud cantecul tulnicului si am gasit la usa casei o epistola pe care scria: „Parul tau avea aroma merelor de padure proaspat culese din poienile de sub varful Kogaionului, sau poate buchetul de sanzaiene. Ochii tai sunt rupti din ochii mei, imi dau seama pentru ca am marit de sute de ori in suflet imaginea ta”.
Mi-am amintit cerul albastru de deasupra muntelui Kogaion si buchetul roz al florilor de liliac. Am hotarat sa-i raspund epistolei pe care EL, s-a semnat TUL, iar eu m-am semnat LIL.
Asa a luat nastere „Epistolar Albastru-Roz”. Este o corespondenta in versuri intre 12 mai 2010 – 29 noiembrie 2015.
Nu am vrut sa fie gasita de altii, sa-i dea o falsa interpretare. De aceea, am hotarat sa o public asa cum ne-am scris.
– Gabriella Costescu