Dumnezeu, mama si eu

„Niciodata n-a trebuit sa-l caut pe Dumnezeu: traiesc cu el. Chiar inainte sa fiu scos cu ajutorul spatulelor din burta mamei, unde as fi ramas cu placere, daca ar fi fost dupa mine, el salasluia in mine, precum, la randu-mi, salasluiesc si eu in el.
Ma insoteste neincetat. Chiar si-n somn.
Mama l-a sadit pe Dumnezeu in mine. O cuvioasa mistica de rasul curcilor care se inflacara din te miri ce, de la o floare de mac sau de la rahatelul din olita al ultimului ei bebelus.
Emana credinta prin toti porii.“