Dreptul la aparare al acuzatului

Volumul Dreptul la aparare al acuzatului este rezultatul unei cercetari stiintifice de lunga durata, desfasurata de catre autor pe parcursul studiilor doctorale, alaturi de teorii dezvoltate in activitatea sa profesionala curenta – avocat specializat in cauze penale. Daca titlul ar putea fi considerat a nu denota prea mare noutate, nu acelasi lucru poate fi spus si despre continut, acesta surprinzand materia tratata intr-o paradigma inovativa, categorica si profund personala.
Ca atare, indiferent de validitatea ideilor prezentate, forta argumentelor este cea care obliga la o profunda introspectie juridica, lucrarea constituindu-se intr-un veritabil punct de pornire a unor dezbateri intense si deci, finalmente, generand plusvaloare dreptului procesual penal. Pe plan national, cartea reprezinta prima incercare de inglobare si subordonare, intr-o singura structura coerenta, a tuturor reperelor ce alcatuiesc dreptul la aparare al acuzatului, in dorinta de a determina esenta, ratiunea si dinamica acestuia in cadrul procedurii judiciare penale.
Efortul autorului este concentrat pe doua mari planuri: unul vizibil, constand in examinarea izolata, secventiala si aprofundata a unor institutii de drept ce intra in continutul dreptului la aparare al acuzatului, si unul mai putin vizibil, dar poate mai important, constand in analiza corelata a respectivelor institutii, ca urmare a subordonarii lor unui intreg. Pe de alta parte, originalitatea lucrarii se manifesta inclusiv prin faptul ca, acolo unde a considerat imperativ, autorul a abandonat intru totul moderatiunea, identificand si analizand transant anumite realitati juridice sensibile, renuntand la anumite concepte stereotipe sau desuete si patrunzand astfel in profunzimea celor mai spinoase probleme ale dreptului la aparare, multe dintre acestea transcendand chiar situatiei particulare a acuzatului si constituindu-se in neajunsuri generice ale procedurii penale in ansamblul sau.
Pe langa abordarea deloc moderata a chestiunilor sensibile, originalitatea poate fi observata inclusiv in incercarea permanenta a autorului de regularizare si standardizare a materiei, prin extragerea unor reguli si exceptii apriorice, clare si de netagaduit in privinta fiecarui subiect tratat, prin cautarea perpetua a logicii, structurii si echilibrului. Iar toate acestea concura catre un titlu final dedicat remediilor procesuale disponibile acuzatului in cazul incalcarii prerogativelor sale, concluzia fiind ca seriozitatea cu care sunt privite sanctiunile procedurale cu potentiala incidenta dau insasi masura dreptului la aparare al acuzatului.
– Dr. Irinel Dumitru Samoila este avocat in Baroul Bucuresti si formator titular la Institutul National de Pregatire si Perfectionare a Avocatilor.