Dragul meu Wallace

Dragul meu Wallace. Istoria zilei in care sir Charles Darwin si-a pierdut eleganta Evolutia speciilor prin selectie naturala si numele lui Charles Darwin tin de cultura generala a oricarui om din secolul nostru.
Mai putini au auzit insa de naturalistul Alfred Russel Wallace , care, independent de Darwin , a ajuns la o teorie identica. Cartea doctorului Catalin Vasilescu arata felul in care celor doi oameni de stiinta li se intersecteaza destinele si scrisorile, precum si problema spinoasa a prioritatii unei teorii revolutionare, in secolul marilor schimbari si al oamenilor uimitori care le-au prilejuit.
Scrisa alert si echilibrat, cu argumente bazate pe documente, Dragul meu Wallace ofera – pe langa reconstituirea impecabila a unei pagini importante din culisele istoriei stiintei si din biografia lui Darwin – multe bucurii scriitoricesti. Cititorii vor constata, intre altele, ca umorul si stiinta nu se exclud, iar povestea pasionanta a unei descoperiri poate deveni aproape detectivistica.
Posteritatea, care l-a retinut pe Darwin , n-ar trebui sa-l uite nici pe Wallace , iata pledoaria pe care o face cartea de fata. – Ioana Parvulescu Am citit noua carte a lui Catalin Vasilescu bucuros ca mi se confirma nu numai o reinnoita placere a lecturii, dar si pentru ca m-am ales cu unele beneficii colaterale: 1.
Admiratia nu trebuie sa fie niciodata idolatrie. Poti fi darwinist, fara a a-l considera pe Darwin extraterestru.
Ba chiar potentandu-i umanitatea prin analiza unor detalii biografice semnificative, care i-au insotit performanta cu tatonari, nelinisti, penumbre de care nimeni nu este, de regula, scutit. Catalin Vasilescu ilustreaza astfel o vorba a lui Ernst Mayr (pe care o citeaza): „istoria stiintei nu e hagiografie”.
2. Specializarea profesionala nu trebuie sa excluda preocupari, cautari, reflectii care ii depasesc si ii imbogatesc orizontul, deschizand-o spre o reflexivitate totalizanta.
Catalin Vasilescu e un medic chirurg recunoscut ca „mestesugar” de exceptie, dar asta nu-l impiedica sa se confrunte, curajos, cu teme de cercetare transfrontaliere. Cartile si conferintele lui il recomanda ca pe un intelectual inclinat sa priveasca analitic si dincolo de hotarele strictei specializari.
Are ce spune si altor interlocutori decat colegilor lui de meserie, fara riscul de a divaga diletant pe teme „ingenioase” din sfera purei speculativitati sau a „misterelor” istorice de tot soiul. Poti sa-i fii interlocutor si fara sa-i fii pacient…
3. Harnicia cercetatoare, amploarea informatiei, scrupulul hermeneutic nu au decat de castigat daca sunt practicate cu indemanare scriitoriceasca, cu participare emotionala, cu talent dialogal.
Textele lui Catalin Vasilescu nu sunt, de aceea, numai solide performante investigatoare, ci si probe de participare afectiva, de umor, de deschidere transcendenta. In aceasta privinta, el nu poate decat sa respinga afirmatia „corespondentului” sau Alfred Russel Wallace , dupa care „poti trai fara apetit metafizic”.
Asa stand lucrurile, nu-mi ramane decat sa felicit Editura Humanitas pentru publicarea cartii de fata si sa doresc cititorilor ei – petrecere buna! – Andrei Plesu