Distractia care ne omoara. Discursul public in epoca televizorului

Neil Postman (n. 8 martie 1931, New York) a fost unul dintre cei mai remarcabili critici sociali si teoreticieni ai educatiei si comunicarii din America in ultima treime a secolului XX, atragand, prin ideile si stilul sau accesibil, numerosi adepti in intreaga lume.
Profesor influent si venerat, a predat pentru mai bine de patruzeci de ani la New York University, unde a infiintat faimosul program de studii in Ecologie Media. Inzestrat cu un spirit neobisnuit de cuprinzator, a fost autorul a mai mult de douazeci de carti, scriind lucrari fundamentale pe temele educatiei (Teaching as a Subversive Activity, The End of Education), copilariei (The Disappearance of Childhood), limbajului (Crazy Talk, Stupid Talk), stirilor (How to Watch TV News, impreuna cu Steve Powers) si impactului tehnologiei asupra culturii (Technopoly).
Distractia care ne omoara ramane cea mai citita si mai influenta carte a sa, fiind tradusa in mai mult de douasprezece limbi si continuand sa fie un bestseller la 30 de ani de la aparitie. O carte cu adevarat profetica, scrisa in 1985 si infricosator de proaspata, adevarata si relevanta astazi.
Postman arata cum televiziunea a transformat prezentarea faptelor sau a fictiunii in divertisment, afectand puternic educatia, politica sau religia si canalizandu-ne atentia, banii si energiile intr-o maniera care ne face susceptibili de a fi mult mai usor manipulati social, politic sau economic. Inspirat de aceasta carte, Roger Waters, liderul trupei Pink Floyd, a realizat albumul Amused to Death (1992).
Ca propovaduitoare ferventa a Epocii Hollywoodului, m-am opus public perspectivei intunecate a lui Neil Postman asupra viitorului nostru saturat de media. Insa timpul i-a dat dreptate.
El a anticipat bine ca tinerii vor mosteni o cultura media a sclipiciului, barfei si lacomiei, frenetica si atotdevoratoare. – Camille Paglia O carte stralucita, impresionanta si importanta.
Ceea ce ne ofera Postman este un rechizitoriu, si inca unul de necombatut. – Jonathan Yardley, The Washington Post Book World Tot ce pot spune despre Distractia care ne omoara, stralucita carte a lui Neil Postman, este: da, sunt vinovat.
– Matt Groening Una dintre cele mai importante, mai destepte, mai bine si mai elegant scrise carti care au aparut in ultimii 30 de ani. Probabil de aia s-a si vandut pana acum in lume in peste 200.000 de exemplare.
Asa ca, daca vi se pare ca relatia dintre carti si TV e fix aceea de pe coperta cartii si daca vi se pare ca televizorul ne-a schimbat total lumea, viata si modul de a (nu mai) gandi, nu ratati minunatia asta de carte, publicata in conditii grafice excelente de Editura Anacronic. – Silviu Man, traducatorul cartii O carte pentru cei care vor sa inteleaga de ce cultura de azi nu mai este cultura, de ce educatia nu mai poate fi numita educatie.
Noile canale de propagare a informatiei modifica nu doar calitatea informatiei. Produc mutatii psihologice, generand o noua tipologie umana: video-copilul, ahtiatul dupa distractie, neofilul, dependentul de „stiri”, omul trivial, hedonistul hipertehnologizat.
Un volum care a fost scris in 1985, din familia cartilor profetice – „1984”, „Minunata lume noua” -, dar si a textelor care incearca sa semnaleze iminenta dezastrului- din care mai fac parte „Cele opt pacate capitale ale omenirii civilizate”, „Criza lumii moderne”, „Homo videns”, „Nihilismul – radacina Revolutiei in epoca moderna”, „Criza spiritului american”, „O America infricosatoare”, „Fuga de Dumnezeu”. – Ciprian Voicila