Din Compozitiile Micului Dinu Pentru Pian Solo

Din compozitiile micului Dinu. Pentru pian solo.
WoO. – B.
1 – Dinu Lipatti Notate intocmai dupa executia autorului de Iosif Paschill. Editie critica de Oana Radulescu Velcovici si Grigore Bargauanu.
Prefata de Grigore Bargauanu “Personalitatea lui Dinu Lipatti se plaseaza, in cultura romaneasca si in afara frontierelor tarii, pe aceeasi orbita cu Enescu, Brancusi, Eliade… Peste tot in lume, chiar pe continentele unde nu a putut sa ajunga in scurta sa existenta, artistul roman a fost considerat ca unul dintre cei mai mari interpreti ai primei jumatati a secolului XX.
Dupa moartea sa, survenita in momentul descoperirii discului „microsillon”, renumele sau, vehiculat de transpunerea inregistrarilor sale pe discuri cu 33 sau 45 de ture/minut, a crescut in continuu — fapt rar! Si, incepand din ultimul deceniu al secolului, totalitatea inregistrarilor lui Lipatti a fost reluata in sistemul „compact disc digital audio”.
Renumele lui Dinu Lipatti se datoreaza calitatilor sale artistice si umane cu totul exceptionale, puse insa in valoare de o munca asidua, metodica si profunda. Pianistul avea o geniala viziune profetica a evolutiei tehnicii pianistice si a artei interpretative.
Principiile sale, enuntate succint in corespondenta, in interviuri sau in cursul de interpretare la Conservatorul din Geneva, sunt astazi de o emotionanta actualitate. Compozitorul apare, evident, ca un continuator al stilului enescian, valorificand ingenios folclorul romanesc, cu puternice si innoitoare aspecte de modernitate.
Amintirea atat de luminoasa, legendara, a prezentei lui Dinu Lipatti pe firmamentul artei muzicale romanesti si universale ramane astazi nespus de vie si durabila.” – Grigore Bargauanu “Incantat de exceptionalele aptitudini ale fiului sau, Theodor Lipatti facea cu el dese sedinte de improvizatii pentru pian si vioara, iar in primavara anului 1922 l-a prezentat in fata unui numeros public, cu ocazia unui concert de binefacere, in sala Ateneului Roman. Dupa acest prim succes, mentionat cu mare entuziasm in ziarul Rampa, tatal il roaga pe profesorul Josef Paschill sa-i dea fiului sau unele indrumari muzicale si, mai ales, sa-i noteze primele compozitii, exact cum le executa, fara gres, micul autor de cinci ani.
Asa a luat nastere acest caiet, care reuneste numai opt piese, foarte reprezentative pentru talentul exceptional al lui Dinu Lipatti. Rasfoind caietul, aflat in posesia Cabinetului de muzica al Bibliotecii Academiei Romane, remarcam diversitatea subiectelor alese si a stilurilor abordate: clasic, romantic, popular cu elemente ritmice si melodice romanesti, de romanta, sau unguresti etc.
Este evident si surprinzator simtul armoniei, al modulatiei, cu o usoara preferinta pentru tonalitatile minore; este admirabila intuitia frazarii si a formei muzicale, cu o mare varietate de sentimente, dominate de o delicata melancolie…” – Grigore Bargauanu