Din avangarda spre ariergarda Ed.2

Glosele reunite in volumul de fata vor sa fie un fel de complement la studiile pe care le-am publicat in cartile precedente cu aceeasi tematica, de la Avangardismul poetic romanesc (1969) la Avangarda in literatura romana (1990) si Introducere in avangarda literara romaneasca (2007). Revin aici, desigur, cateva dintre momentele figurile marcante ale „avangardei istorice” si din „imprejurimile” ei, considerate pe spatii mai putin cercetate sub titlurile amintite, dar sunt recuperate prezente modeste, inrolate temporar sau definitiv in „grosul trupei” avangardiste, cu prestatii procentual calitativ diferite la intretinerea unui anume climat specific „starii de spirit” a miscarii.
Din avangarda spre ariergarda se poate merge, cum se stie, in mai multe feluri. Unul priveste asa-numitul proces de „cumintire”, „clasicizare” sau „imbatranire”: destui dintre iconoclastii tineri de altadata isi revizuiesc mai tarziu atitudinile negative fata de traditie, isi domolesc radicalismul novator, se integreaza, adica, organismului mai complex al culturii din care fac parte, de pe pozitii mai echilibrate.
De la „anti-academic” s-a putut ajunge astfel, nu o data, chiar in fotoliile Academiei…