De la o vreme nici sa oftam nu mai putem. Doar gemem si rabdam!
Doamne, cata anomalie!Lumea-i trista abuzand de veselie! Rugaciunile sunt rani deschise catre cer prin care oamenii disperati se roaga si pier!
Curand vom impozita si saracia! Numa astfel vom mai salva Romania!
Fiecare om este un poem! Numai noi nu-l deschifram de teama ca ne-ntristam!
Daca tristetea ar avea umbra ar fi bezna pe pamant. Doar speranta mai lumina peste vremea ce-o sa vina!