Cuvant impreuna despre rostirea romaneasca

Numai in cuvintele limbii tale se intampla sa-ti amintesti de lucruri pe care nu le-ai invatat niciodata. Caci orice cuvant este o uitare si in aproape oricare s-au ingropat intelesuri de care nu mai stii.
Cum altfel am putea da folosinta vie cuvintelor? Dar daca in orice cuvant exista o parte de uitare, este totusi vorba de uitarea noastra si ea devine propria-ne amintire.
Iar acesta e actul de cultura: sa inveti noutatea ca si cum s-ar ivi din tine. Am vroit sa patrundem in «uitarea» romaneasca.
Ce sta sub ea poate fi bun, dar trebuie facut cu adevarat bun, trebuie ras-bunat. …Ce e de facut, la drept vorbind, cu asemenea cuvinte, nu stim: un Eminescu al gandirii romanesti n-a aparut inca.
Dar atata vreme cat se vorbesc limbile popoarelor, si nu ale masinilor, suntem datori sa credem ca s-ar putea ivi unul. – Constantin Noica Aparut in ultimul an de viata al lui Noica, volumul Cuvant impreuna despre rostirea romaneasca incheia proiectul sau, inceput cu douazeci de ani mai devreme, de explorare a „zacamintelor filozofice ale limbii romanesti”.
Erau reunite, intr-o forma revizuita, cele doua lucrari in care Noica patrunsese in „partea uitata” a unor cuvinte, dezvaluind o bogatie nebanuita: Rostirea filozofica romaneasca (1970) si Creatie si frumos in rostirea romaneasca (1973). Ele fusesera publicate initial ca seriale de articole in diferite reviste ale vremii, iar aceasta versiune originara astepta sa fie dezgropata pentru a constata ca exista de fapt trei straturi ale textelor.
Sunt insa tot atatea straturi de cenzura, ceea ce face ca versiunea din Cuvant impreuna sa fie deopotriva cea mai slefuita si cea mai mutilata. Editia de fata reda toate diferentele semnificative intre cele trei straturi de text, astfel incat, pentru prima oara, cititorul are acces la pasajele eliminate de cenzura, putand urmari in acelasi timp evolutia stilului si gandului noician.
De asemenea, sunt reproduse in Anexa sase articole publicate in serialul „Creatie si frumos” din revista, dar neincluse in volum, precum si alte trei articole de la inceputul proiectului lui Noica, ramase si ele in paginile periodicelor. Imbogatiti cu aceste materiale noi, nu ne ramane decat sa-l insotim pe filozof in coborarea sa in adancurile limbii romane.
– Grigore Vida