Ce facem cu Ceausescu?

Dupa ce ajung la cimitir, imi da share location ca sa stiu exact unde se afla, il gasesc pe o alee de mana cu un mos. Ce dracu’?
– Ia spune, domnule, ce e asa de urgent? Oare care e treaba cu batranul?
Cand ii vad chipul, surpriza! Mai, sa fie!
Asta e sosia perfecta a lui nea Nicu. Fereasca sfantul!
Deci e imbracat exact ca dictatorul cand a fost executat, in paltonul acela negru, fularul negru impatratit cu dungi albe. Identic!
– Pai el este, ma! striga Mihail.
Nu, ca a luat-o razna. – Sigur, si maica-mea e Elena Ceasca!
Zbang imi sare de nu stiu unde o palma peste ochi. Asa lovitura nu am primit nicicand.
– Cum iti permiti sa vorbesti asa de tovarasa?! Copil obraznic ce esti!
Ma uitam nauc. Nu-mi venea a crede.
Nu stiu de ce eram mai uimit, de palma primita sau de asemanarea personajului cu fostul lider politic. – Formidabil!
subliniez. – Lasa formidabilul.
Iti explic acasa. Sunt si eu la fel de mut de uimire ca tine.
Daca il vede cineva, a pus-o. [fragment]