Cabinetul de curiozitati

Poezia Gabrielei Chitac nu seamana cu picturile sale, foarte izbutite, de altfel. Versurile au o concretete taioasa.
Ele ies dintr-o lume onirica de obiecte care „imi pun capcane/ma urmaresc/ma impiedica” un „labirint al papusilor” plin de „jucarii stricate”, amintind de manechinele melancolice ale lui Chirico dar si ale lui Bruno Schulz. Poezia „porneste la drum/orbecaind pe intuneric.” Este „anxioasa, claustrofoba”, dar este o cautare a luminii pe care finalmente o va gasi.
Poeta imblanzeste o lume ostila prin „puterea sperantei”. Avem in fata o carte originala, dominata de fantezie.
– Horia Garbea