Se spune ca in vremuri indepartate, cu mult timp inainte de aparitia regatului Kaladriei, Ceata acoperea in intregime toate tinuturile, de la un capat la altul, ca o patura stearpa in care nimic nu putea creste si din care nimic nu putea iesi niciodata. In afara de salbatici.
Mahnite, Cerurile Albastre au deschis un singur ochi mare in vazduhul unei nopti oarecare, iar Luna a privit lung si i-a imaginat pe toti oamenii in carne si oase, asa cum sunt acum. Doar ca pentru oameni, au fost necesari doi ochi.
Unul pentru a putea admira toate frumusetile tinuturilor eliberate de Ceata… si unul pentru a putea vedea orice salbatic si a-l rapune inainte sa fie rapus de el.