Asteptandu-i pe barbari

Pentru Kavafis a scrie e sinonim cu a face binele sau a-ti indeplini datoria suprema. Chiar o productie restransa incipienta se claseaza ca „o mare glorie”, caci reusita presupune sa devii „cetatean al orasului ideilor”.
Prin elinism, prin umanism, prin simbioza realului cu artificialul, intr-o arta clasica, el a obtinut si obtine aceasta cetatenie din confruntarea cu timpul, „legiuitorul” pe care „nici un aventurier nu e in stare sa-l insele”, intr-o agora sustrasa patriilor si chiar nationalitatii limbii. – Aurel Rau