Apel din necunoscut

Spre miezul noptii, la primele semne de viscol, la sectie suna un telefon. Locotenentul Dumitrascu raspunde.
O femeie „in varsta si bolnava“, cu glasul sugrumat, cere sprijin: „Ajutor! Salvati-ma, oameni buni… sunt plina de sange… Mor… Oameni buni…“.
Convorbirea se incheie. Misterioasa intamplare declanseaza o actiune palpitanta.
Un adevarat deliciu literar, cartea Rodicai Ojog-Brasoveanu ne provoaca sa elucidam un mister socant. Il intrerupse telefonul.
Aflat in picioare, locotenentul Dumitrascu ridica receptorul. - Da, militia…
Un glas vatuit – „femeie in varsta si bolnava”, califica reflex Andrei – repeta, incercand parca sa se asigure: - Militia…? Ajutor!
Salvati-ma, oameni buni… Andrei, tulburat – glasul ii transmisese instantaneu panica – se balbai: - Ce s-a intamplat?…
Cum va numiti?… […] - Sunt plina de sange…
mor… Oameni buni…
Convorbirea se intrerupse. Andrei, tulburat peste masura, ramase cu receptorul in mana.
Striga de cateva ori „alo!” Traian isi reveni primul.