Animalele in spiritualitatea ortodoxa

Antologia care constituie cea mai mare parte a acestui volum cuprinde texte din Sfanta Scriptura si din scrierile Sfintilor Parinti sau ale marilor monahi din lumea ortodoxa, din toate epocile, care ne lumineaza spre a intelege cum era, in desavarsirea din rai, legatura dintre om si celelalte vietuitoare, pentru ce aceasta legatura s-a degradat in timp, ce putem invata de la animale – domestice sau salbatice – despre natura, despre noi insine si despre Dumnezeu, si cum sfintii – a caror vietuire si duhovnicie sunt pentru noi pilde vrednice de urmat – au izbutit sa restatornicesca o legatura nu doar pasnica, ci si prietenoasa cu animalele, avand fata de ele – fara urma de idolatrie – purtari cinstitoare si iubitoare, redobandind starea din rai, in care legatura omului cu creatia era in deplina armonie, potrivit voii dintru inceput a Creatorului. – Jean‑Claude Larchet Oare nu vedem, oriunde ne-am indrepta ochii, cum Ziditorul hraneste, adapa si imbraca toate fapturile Sale?
Hraneste furnicile in pulbere; hraneste fiarele in munti; hraneste pestii in mare. Cand vine vremea rece, trimite randunelele si cocorii in tari calde, si le hraneste acolo cat e iarna de lunga, iar ursului ii gaseste vizuina unde sa hiberneze.
El adapa arborii si ierburile, colinele si pajistile, verdeata si florile. E vreo faptura pe fata pamantului pe care s-o fi facut Dumnezeu si apoi sa o fi parasit golasa?
Cine altul imbraca pe leu si pe tigru, si pe lup, si pe vulpe? Cine-i coase haina paunului, si corbului, si cine cladeste testoasei carapace si pestelui solzi, daca nu El?
Cine da oilor lana, si par caprelor, si tepi porcului, si piele boului, si coama calului, daca nu El? Cine brodeaza aripile fluturelui si talia viespei si cine face pavaza gazelor in iarba si frunzis?
– Sf. Nicolae Velimirovici