Altfel despre arta Parintelui Arsenie Boca

Altfel despre arta Parintelui Arsenie Boca in convorbiri realizate de Marius Vasileanu cu Ion Grigorescu, Pr. Petru Moga, Vianu Muresan, Pr.
Constantin Necula, Pr. Jan Nicolae, Silviu Oravitzan, Grigore Popescu-Muscel, Pavel Susara Activitatea artistica a Parintelui Arsenie Boca nu se reduce strict la pictura, asa cum s-ar crede.
Pictura este doar forma artistica principala in care s-a specializat si manifestat, fiind si absolvent al Academiei de Belle Arte (Bucuresti), ale carei cursuri le-a frecventat cu harnicie intre anii 1933 si 1938. Volumul de fata demonstreaza, fie si tangential, ca Parintele Arsenie Boca s-a mai ocupat, chiar daca aleatoriu, si de sculptura, si de amenajari ale unor gradini ale manastirilor Sambata de Sus si Prislop, asadar de arta ambientala, si de cateva constructii a caror arhitectura a conceput-o ori de alte forme ale artei plastice si bisericesti ale artelor vizuale.
Apoi se mai poate vorbi si despre caligrafia uluitoare a Parintelui Arsenie Boca, si despre arta retoricii (omiletica) si, mai ales, despre arta de a trai discret, smerit, intr-o lume ostila, in mijlocul unei societati agresate de nenumaratele incercari si ispite ale interbelicului, apoi in plin razboi mondial si, mai tarziu, intr-o diabolica dictatura comunista. Nu in cele din urma, ar merita sa mai meditam la arta de a tacea a Parintelui…
[…] Formele de arta practicata de Parintele Arsenie Boca pot fi tratate in multiple chei teologice (dogmatic, catehetic, pastoral, istoric etc.) ori culturale – vom descoperi impreuna in volumul de fata. Dar arta de a tacea – implicit rugaciunea – este incoronarea.
Caci tacerea lucratoare a Parintelui Arsenie Boca ne imbratiseaza pe toti, deopotriva, si pe cei care cred, si pe cei care nu cred (inca) in sfintenia lui. – Marius Vasileanu Arta Parintelui Arsenie Boca nu e o forma secundara a personalitatii lui, ci o alta forma de manifestare si un alt vector de cunoastere.
Materia cu care lucreaza Parintele, materia plastica, este de tip energetic. Pentru ca acel tip de energie spirituala, de energie launtrica, pe care noi o percepem in cele doua imagini ale lui Iisus de la Draganescu este si energia cu care el lucreaza asupra lumii profane, asupra celor care se duc si acuma la mormantul de la Prislop.
Deci nu este o chemare prin limbaje conventionale, ci este un tropism pe care il creeaza, care nu este de ordin material. Iar acest tip de energie nu poate sa fie decat divina, pentru ca ea, fiind nonmateriala, nontangibila, provine exact din realitatea Logosului.
Eu nu as judeca o productie artistica, asa cum este cea a lui Arsenie Boca, din perspectiva in care judec o expozitie dintr-o galerie sau dintr-un muzeu. Sunt lucruri total diferite.
Si trebuie sa vedem exact in ce masura forma, stilistica lui, compozitiile lui ii acopera aspiratia. Si daca acestea sunt forme optime pentru a transmite mesajul pe care a vrut sa-l transmita, orice prejudecata a mea, daca nu e atat de puternica incat sa se transforme in dogma, trebuie sa cada.
– Pavel Susara, critic de arta Parintele a lucrat acolo, la biserica Draganescu, sub presiunea unei istorii ce-l arestase si a unui aparat bisericesc ce-l tradase. Sufletul lui e impregnat acolo.
Cu bunele si relele, cu exagerarile identificate de unii, care citesc doar in plan canonic pictura. Or, cei care traim Biserica asemeni unui organism viu, caci este Trupul lui Hristos, nu biblioteca din Ierusalim, stim ca una dintre dimensiunile fundamentale ale vietii parohiei este dimensiunea pastorala.
Parintele a pictat acolo pentru o comunitate in mijlocul careia a fost acceptat sa locuiasca pe cand toti il prigoneau. Pictura de la Draganescu este darul Parintelui pentru ospitalitatea netradatoare a oamenilor simpli.
– Parintele Constantin Necula