Alexandru al II-lea. Tarul reformator

• Autor distins cu Premiul Goncourt pentru literatura in 1938 „Uitati-va bine la acest martir! Era un mare tar si merita un destin mai ingaduitor”, i-a soptit diplomatul francez Melchior de Vogue unui apropiat, in timpul ceremoniei de inmormanare a lui Alexandru al II-lea.
Vanat in permanenta de teroristi, tarul si-a pierdut viata in urma unui atentat cu bombe care a avut loc la 1 martie 1881. Intr-adevar, soarta a fost necrutatoare cu acest suveran calauzit de bune intentii.
In timpul domniei sale, Alexandru al II-lea a realizat isprava fara precedent de a desfiinta iobagia, de a elimina pedepsele corporale si de a reorganiza administratia, educatia si justitia. Pentru a impune aceste reforme, a trebuit sa lupte, pe de o parte, impotriva revolutionarilor fanatici, iar pe de alta, impotriva aristocratilor si proprietarilor de pamant care se agatau de privilegiile lor.
Sfasiat intre dorinta de a emancipa poporul rus si teama de a zgudui temeliile imperiului lasat mostenire de stramosii sai, si-a gasit linistea doar alaturi de o femeie foarte tanara, Ecaterina Dolgorukova, Katia, pe care si-a facut-o amanta, starnind un mare scandal la Curte. In aceasta Rusie din secolul al XIX-lea, plina de intrigi si comploturi, el apare ca victima generozitatii sale, a ezitarilor sale, a nesfarsitei pendulari intre tentatia liberalismului si frica de anarhie…
Traducere din limba franceza de Sorin Cristescu.