Agutoki. Impresii de calatorie in Papua Noua Guinee

O poveste emotionanta si inspiratoare despre curajul de a-ti urma pasiunea. Agutoki este deopotriva povestea unei deveniri si a unei permanente.
Devenirea cu aer de destin a unei fetite mirate si curioase, prietena cu melcii si lacustele, intr-un etolog respectat si pretuit si, totodata, permanenta unei minunari curioase si biofile in fata arhitecturii baroce a existentei. Ceea ce nu dispare de-a lungul sinuosului si fermecatorului drum de la melcul Nenumitu’ la catedra universitara – via Papua Noua Guinee, desigur – este insatiabila dorinta de a sti si de a fi parte din cutremuratoarea complexitate a existentei.
De aici vine hotararea, puterea de a infrunta prejudecatile si obstacolele de orice fel, de aici vin perseverenta si curajul. Cartea de fata este o mica bijuterie prin caracterul ei genuin si tandru, un manifest pentru a urma calea pasiunii intr-o lume tot mai obtuza, mai nisata si mai superficiala si, nu in ultimul rand, intr-o lume chestionata in chiar temeiul ei ontologic de emergenta mediilor virtuale.
Din toate aceste motive, salut in cartea doamnei Carmen Strungaru o aparitie exceptionala, prima contributie, din cate stiu, a unui etolog roman la sfera literaturii hibride care aduna in acelasi loc, cu talent, emotie si gratie, biografia, biofilia si biologia. Un volum incantator care poate seduce deopotriva copilul care descopera primii melci si bunicii care ii vor privi pesemne cu mai multa ingaduinta.
– Doru Castaian Agutoki este o carte ce sta sub semnul recunostintei (pentru sansele care, chiar daca pare ca vin prea tarziu in viata, vin, de fapt, la timpul potrivit) si al entuziasmului nestavilit (pentru toate manifestarile fascinante ale lumii vii). La 40 de ani, „tanar” lector in Etologie si „proaspata” mama a trei fete minunate, Carmen Strungaru primeste, in sfarsit, sansa de a face ceea ce si-a dorit dintotdeauna: ocazia de a participa la o expeditie antropologica.
Si, desi mereu a visat ca Africa va fi locul in care pasiunea sa pentru studierea comportamentului fiintelor vii isi va implini menirea, prima sa expeditie stiintifica o duce la capatul lumii, in Papua Noua Guinee. Dar capatul lumii este, atunci cand iti urmezi pasiunea, cel mai bun loc de unde sa incepi.
Ca cititor si editor, aceasta carte m-a gasit si pe mine tot la minunata varsta de 40 de ani, intr-un moment in care parea ca toate drumurile cunoscute s-au inchis si trebuie sa trasez (din nou) alte carari prin necunoscut. Si mi-a dat speranta, si incredere, si un zambet nou pe buze de fiecare data cand am citit-o si, in spiritul de recunostinta in care este scrisa, m-a facut sa murmur si eu, „Multumesc, Carmen!” – Laura Caltea