Acordul fin. Convorbiri cu Alexandru Vlad

Cuvint inainte de Al. Cistelecan.
Cu un epilog de Ion Muresan Ce inseamna acordul fin pentru un prozator ca dumneavoastra? Acordul fin este de mai multe feluri.
Sa zicem ca noi constatam ca un personaj treneaza. Sau ca intr‑un anume capitol ii lipseste ceva, nu stim ce.
Textul e acolo, informatia pe care trebuie s‑o gaseasca cititorul este acolo, dar ceva ii lipseste. Si‑atunci trebuie sa vedem ce, cum animam, cum schimbam putin perspectiva.
Undeva exista un acord atit de fin, incit nici nu ti‑l pot spune acum. Cititorul trebuie sa iasa din orice simetrie si totul sa mearga lin inainte.
Ei, aici undeva e problema aceea a acordului fin. Am ajuns la pagina 300 a doua oara si aici am o mica problema care se rezolva prin stat si asteptat, prin lene, prin gasirea cheii, a solutiei…
La experienta dumneavoastra, la cartile pe care le‑ati scris, chiar va mai intereseaza aceste acorduri fine? Foarte mult.
Ele sint pariul meu cu mine. Eu scriu cartea aceea pentru mine, eu sint cititorul in clipa aceea, n‑am altul.
In intimitatea creatiei mele intra un singur cititor. Si acela‑s eu.
Iar eu, cititorul, la pretentiile mele, daca strimb din nas, autorul ma vede. Autorul fiind, evident, tot eu.
Si atunci mai incercam o data. – Daniel Mosoiu in dialog cu Alexandru Vlad la Radio Cluj, 28 februarie 2011 E un Vlad chestionat, cu abilitate si persuasiune, pe toate fetele, de la conceptiile lui despre roman si proza scurta la secretele de laborator si la existenta cotidiana, una de pendul intre Cluj si Mihaiesti.
Se adauga acestora si destule observatii critice, fie facute chiar de Daniel, fie de invitati in cadrul emisiunilor care au gazduit suita de dialoguri. Pe scurt, dialogurile de fata sint o baza documentara inevitabila pentru orice exegeza dedicata prozatorului.
Si nu doar o banca documentara, ci, macar din loc in loc, exegeza curata. – Al.
Cistelecan Dupa cinci ani l‑am auzit vorbind. Caci, inainte de a citi Acordul fin, am ascultat citeva fragmente din convorbirile lui Daniel Mosoiu cu el, cu Alexandru Vlad.
A fost o experienta un pic stranie. O clipa am fost tentat sa ma uit roata‑roata prin incapere, caci am avut senzatia ca, pe masura ce il auzeam, era tot mai prezent si ca eu nu‑l vedeam din cauza ca s‑a ascuns in dulap si ca de acolo vorbeste.
Vocea lui avea asupra mea un efect de revelator fotografic, caci de sub vocea lichida i se contura treptat chipul. O absenta cu fata, o absenta vorbitoare.
– Ion Muresan ALEXANDRU VLAD s-a nascut in 31 iulie 1950, in Suceagu, jud. Cluj.
A absolvit Facultatea de Filologie a UBB Cluj (1982). Debut absolut in Echinox (1973).
A fost, pe rind, profesor la tara, anticar, galerist, remizier la echipa de fotbal „U” Cluj, muncitor necalificat pe unele santiere, proiectionist la un cinematograf satesc, bibliotecar, dactilograf si impiegat de miscare la Intreprinderea Judeteana de Transport Local Cluj, redactor, pentru o scurta perioada, la revista Steaua. Dupa 1991, a fost redactor pentru Cluj al revistei Vatra din Tirgu Mures.
Volume: Aripa grifonului (povestiri, 1980; Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania pentru Debut); Drumul spre Polul Sud (proza scurta, 1985); Frigul verii (roman, 1985); Atena, Atena (1994); Fals tratat de convietuire: trei tablouri din secuime si un malaxor (in colaborare cu Daniel Vighi, Andras Visky, intr-o versiune conceputa si editata de Marius Lazar, 2002); Sticla de lampa (2002; Premiul ASPRO, Premiul Filialei Cluj a USR); Viata mea in slujba statului (povestiri, 2004); Vara mai nepasatori ca iarna (2005); Curcubeul dublu (roman, 2008; Premiul Filialei Cluj a USR); Masline aproape gratis (proze asortate, 2010, 2012; Premiul Filialei Cluj a USR); Ploile amare (roman, 2011; Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania, Premiul Filialei Cluj a USR, Premiul revistei Observator cultural, Premiul revistei Poesis, Premiul „Ion Creanga” al Academei Romane); Cenusa in buzunare (antologie, 2014); Poemele / The Poems (editie bilingva romano-engleza, 2015); Omul de la fereastra (roman, 2015). Prezent in antologiile Nuvela si povestirea romaneasca in deceniul opt (1983); Chef cu femei urate (1997); Generatia ’80 in proza scurta (1998); Competitia continua (1994; 1998).
Traduceri din Joseph Conrad, W.H. Hudson, Henry Miller, Vladimir Tismaneanu, Graham Greene, Alberto Manguel.
Meritul Cultural in grad de Cavaler (2004); grad de Ofiter (2010). DANIEL MOSOIU s-a nascut la 23 august 1969, in Racas, jud.
Salaj. A absolvit Facultatea de Filosofie a UBB Cluj (1995).
A debutat cu poezie in revista Tribuna (1991). A publicat volumele: Poeme din mers (1999, Premiul National de Poezie Aurel Dumitrascu , Premiul pentru Debut Mongolu al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din Romania; editia a II-a: 2012); Tigari umede (proza scurta, 2018).
Prezent cu poezie in antologiile Cuvinte. Almanah literar (2006), Literatura tanara (2007), Clujul din povesti (2011), Promenada scriitorilor (2012), Viata literara la Cluj (2013), Lumina din cuvinte (2015) – toate realizate de Irina Petras si editate de Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor – si cu proza in Farse, lacrimi si o galeata de sange (coord.: Horia Garbea si Mircea Petean, 2008), Antologia prozei scurte transilvane actuale, vol.
3 (coord.: Ovidiu Pecican, 2011), ambele aparute la Editura Limes. Este redactor la Radio Cluj, unde realizeaza emisiuni culturale.