1991: Cui i-e frica de maresalul Antonescu?

1991 – inca un an, al doilea al democratiei noastre postcomuniste, botezata originala de emanatul presedinte Ion Iliescu, an ale carui evenimente, mai mereu spectaculoase, au fost consemnate la vremea respectiva de Ion Cristoiu in pagini de veritabila proza politica. Maresalul Ion Antonescu e o personalitate complexa si contradictorie a istoriei noastre nationale.
[…] Cu tot nationalismul afisat in anii Ceausescu, puterea comunista n-a avut indrazneala sa afirme public adevarul despre o personalitate care se remarcase tocmai prin lupta impotriva bolsevismului. […] Pe caile subterane ale constiintei colective s-a creat un adevarat cult al Maresalului.
Enormul succes al „Delirului“, romanul prin care Marin Preda incerca sa spuna adevarul despre Maresal, se explica si prin aceasta nevoie de compensare, resimtita de constiinta colectiva. […] Multi diplomati si ziaristi straini vad, simplist, in Ion Antonescu pe unul dintre conducatorii statelor impotriva carora au luptat Aliatii.
Alaturi de Hitler – sustin acestia -, Maresalul a fost unul dintre adversarii coalitiei antihitleriste. A-l reabilita ar insemna o sfidare adusa luptei popoarelor impotriva fascismului.
Nimic mai fals, nimic mai simplist decit aceasta judecata. Realitatea Istoriei e mult mai complicata.
– Ion Cristoiu Esecul loviturii de stat din U.R.S.S. a stirnit in opinia publica romaneasca un respectabil val de ipoteze.
Dintre acestea se degaja, cu pretentii de intiietate, cea potrivit careia totul a fost pus la cale de Mihail Gorbaciov […]. O asemenea ipoteza, mult influentata de credinta noastra fatalista ca toate evenimentele istorice din ultimul timp sint simple transcrieri ale unor scenarii, puse la cale de serviciile secrete, nu tine cont de datele esentiale ale realitatii din U.R.S.S.
[…] Intreaga comportare a liderului sovietic e dominata de preocuparea de a-si recupera autoritatea si popularitatea pierdute in fata principalului sau adversar: Boris Eltin. De aici, si insistenta, din cadrul conferintei de presa, pe lupta sa eroica din captivitate.
De aici, graba de a promova masuri pe care Boris Eltin nu numai ca le-a cerut de mult, dar le-a si aplicat. Din nevoia de a-si pastra puterea, Mihail Gorbaciov risca sa devina anticomunist.
Parca am mai auzit noi un lucru asemanator si in Romania! – Ion Cristoiu