Ars Orphica

Intre poetii generatiei ’80, eu am ramas, cu riscul de a fi considerat anacronic estetic, fidel pina la obsesie poeziei orfice izvorite din lirism, dar si din reflectie asupra ei insasi. Am constatat recitindu-le ca, in toate volumele si antologiile de autor publicate, exist acest gen de poeme cu caracter autoreflexiv care transmit un mesaj orfic in formule diferite de expresie, marcind momentele evolutiei gindirii mele poetice de la una ceremonioasa, mitizanta, pina la alta ironica, demitizanta.
Nu intimplator insa, aceasta antologie tematica incepe si se termina cu invocarea Poesiei , in care imi asum destinul generatiei mele din solidaritate etica si, totodata, ma delimitez estetic tocmai prin increderea in poezia orfica pe care, in ciuda unei taceri de citiva ani, voi continua sa o cultiv ca pe propria gradina. lar la capatul acestui demers de a antologa din creatia mea textele ce alcatuiesc o ars orphica, altfel spus o poezie a poeziei , conceputa ca un manifest si, totodata, cheie de lectura, sta speranta ca cititorul de azi mai este receptiv la mesajul orfic al poeziei.