Mi-am ascuns ochii. Acolo citea ea tot!
S-a uitat banuitoare spre medicamente. Pareau in regula.
Dar cand s-a apropiat si a deschis o cutiuta, a inteles. „Mno, bata-tie soarele, acu’ l-ai omorat si pa bunica-tu!” Avea dreptate!
Pana la tataia mai ucisesem patru gandaci mari, de pivnita, pe Calimero, un pui negru de gaina (din greseala, jur ca n-am vrut sa-l lovesc, pe el chiar il iubeam!) si un cocos isteric si pitic (Ceausescu), care ma ciupea pana-mi curgea sangele siroaie pe picioare. Mi-a stat inima.
„Cine? Eu?
Nu-i adevarat!”, am tipat, tremurand ca scuturata de friguri. „Dara cine?
Io?”, a continuat ea furioasa. „Nu vezi ca sufla-a coliva?” Si mintenas a pus mana petelefon si-a chemat Salvarea.
„Alo! Zaua buna!
Veniti, rogu-va, ca i-e rau lu’ Jorjica, barbatu’ mieu!” Am inceput sa plang. „L-am ucis pe tataia?
Aoleu! Sa vezi ce bataie mananc de la mama!” Deja il vedeam cum urca la cer, intr-o lumina roz, cu toti porumbeii lui pe umeri si pe cap, cu sticletii si cateii pe care-i iubea neconditionat…