Getii negri. Taina ascunsa

… la inceputurile Lumii a existat o scoala esoterica foarte veche.
Aceasta sustinea ca Dumnezeu este un rege „invaluit”, un rege „ascuns”, in intunericul absolut. Traditia eseniana mai sustinea acest lucru.
Esenienii spun ca Dumnezeu este intuneric pentru ca intunericul este etern. Lumina vine si pleaca, dar intunericul ramane.
El nu rasare, el nu are sursa. Lumina creeaza o stare de tulburare; nu poti dormi in lumina.
Intunericul este relaxare totala. De ce ne este frica de intuneric?
Pentru ca Lumina este Viata. Intunericul poate fi Moarte.
Lumina este finita; intunericul este infinit. Intunericul pare a fi pantecul din care se naste totul si in care se resoarbe totul.
Daca vei iubi intunericul, nu te vei mai teme de moarte. Daca vei deveni una cu intunericul, vei deveni una cu moartea.
Acum nu vei mai putea muri; esti nemuritor. Lumina se naste si moare…
Intunericul pur si simplu este. El fiinteaza la nesfarsit.
Fii si tu intuneric! In acesta conceptie a dilutiei in intuneric, al ascunderii tainei creatiei, putem vorbi si despre Regele Invaluit, cel fara de fata, sau cu mai multe fete.
De aceea El are 50 de nume si tot atatea identitati. Asa cum in altarele din bisericile ortodoxe Scaunul lui Dumnezeu este asezat pe margine, iar in catedralele crestine altarele sunt asezate in firide (ascuns), tot astfel in reprezentarea statuilor menhir vechi de mii de ani, zeul „imbratizeaza” creatia sa, lumea materiala patrata.
El doar da un „start” noii creatii la un inceput de lume in materie (atingerea, amprenta, degetul), iar apoi preda stafeta omului (ce devine si administratorul planetei, pana la urmatoarea aparitie a zeilor, cand „va da socoteala”) devenind un spectator al evenimentelor din intreaga lume. Ajutat in creatia sa de spirite si fiinte angelice, zeul cel mare intervine indirect in uriasul mecanism al vietii cosmice.
Conceptul de „Dumnezeu ascuns” Deus absconditus) si imaginea unei divinitati absente sau fara putere in istorie au reprezentat obiectul reflectiei filosofice… Copil fiind m-am jucat de-a „Omul Negru”, ca fiecare dintre dumneavoastre.
Apoi am auzit de un conducator Negru Voda, ca personaj istoric, prezent in balade si cantece. Vizitand muzeele din marile capitale ale lumii am fost surprins de faptul ca, intr-o anume perioada istorica aproape toate statuile din Egipt sau Mesopotamia erau negre.
Apoi am intalnit stemele cu chipuri de negri ale Tarilor Romane si ale altor teritorii, dar si cele ale unor personalitati papale. Au aparut si statuile monumentale de daci cu chip negru.
Stiinta de astazi ne-a adus la cunsotinta faptul ca materia intnunecata este posibilul „papusar” al universului nostru.. Asa si „Harap Alb” este un basm al copilariei noastre pe care il putem traduce ca „Negrul cel Alb”.
Deasemenea „Bas Arabia” poate fi „Arabia cumva”?… Sau preotii si conducatorii nostrii „scoliti” in Egipt, in vechile percepte, se intorceau inteleptiti, dar si bronzati din Africa (frica de un A, de un nou inceput?) Oricum, taina acestor lucruri se afla inca ascunsa in uriasa scoica a timpului ce se poate inchide in marele ocean al tacerii universale…
Dar pana atunci: „Ora 9 a sosit, Omul Negru a venit!” … sau ..
-George V. Grigore