Interviuri. Intre biografie si bibliografie

Obligatia, de nu chiar somatia la confesiune, iti vine in ajutor, atragandu-ti atentia ca existi, – cand nu esti inclinat sa te intrebi tu insuti, in stricta singuratate. Si le poti fi atunci – esti chiar dator sa le fii – recunoscator celor care ti-au facut nu numai onoarea de a te pune sub patrafirul lor laic.
Stii, insa, la fel de bine, ca raspunsurile pe care le-ai putut da te aproximeaza doar, ca ezitarile si timiditatile – ca si micul orgoliu ca ai fost si tu printre cei demni de intrebare – ti-au putut altera, macar in parte, ecourile chemate in spatiul public. Ai trecut, totusi, printre oameni si carti, dar si, pe poarta cea mai stramta, prin tine insuti – si a trebuit, din cand in cand, sa si dai un fel de socoteala.
Cat e sau nu de dreapta, se va vedea in paginile ce urmeaza. Dar o carte ca aceasta nu are cum sa scape nici de un anumit sentiment, sa-i spun elegiac.
Caci nu e lucru usor sa constati cum, incetul cu incetul, biografia ta se transforma in bibliografie. – Ion Pop