Cu texte succinte si decise, Alexandru Cazacu descrie lumea in culori reci si expune indoieli. Stim ca dubiul ofera garantia gindirii si, impicit, a existentei.
Daca, demult, tineretea noastra avea destinul eroinei lui Tolstoi, maturitatea lirica ofera unele certitudini: pace si singuratate. Poetul este un reflexiv care-si mascheaza sensibilitatea cu silogisme.
Talentul sau indiscutabil incalzeste insa „castelul de gheata” al gindirii cit sa ne simtim confortabil. – Horia Garbea Farsa levantina Dulce-amarul ochind cu precizie inima precum vanatorii tintele la un tir popular unde troika plina cu volumele lui Thomas Hardy a disparut sub umbrella castanilor ca-ntr-o farsa levantina iar rasul nu mai poate sa vindece si se canta „Ave Maria” la fiecare trecere a cometelor si-a iepurelui ce taie-n diagonal curajul nostrum petrecut in devalmasie cand amiaza paseste de-asupra frnzelor asemeni sultanilor peste covoare si doar muzica liedului se aude in stetoscoape.