Din jocul permanent al perceptiei acute a realitatii cu planul inalt, metafizic, al oficierii sacerdotale a Poeziei cu majuscule se naste tensiunea liricii lui Mircea Draganescu. El este un poet al nelinistii de a exista simultan intr-un univers al esentelor si o lume tangibila, telurica, imperfecta pe care sensibilitatea o percepe ironic.
Dar ironia sa este blanda, cuprinzatoare, poetul se integreaza si acestei realitati asa cum adopta si zborul in lumina pura a conceptelor. – Horia Garbea Moartea teiului Muri peste noapte teiul carnea-i cazu galbena luminand trist batatura oasele-i negre ramase sa inchege inainte aerul putred de toamna seara gasii intre brazdele negre amurgul scurgandu-se treptat in gradina si cerul prabusit cu stele cu tot peste acoperisul de tabla.