Jocurile Mayei

Maya este o veche zeitate orientala ce simbolizeaza iluzia, valul cu care Natura acopera totul, astfel incat oamenii sa nu-i poata descoperi cu prea mare usurinta legile ascunse. Astfel, frumusetea Mayei si nenumaratele ei jocuri ne insala, ne seduc si ne umplu anii vietii pe care o avem de trait pe pamant.
Iluzia se joaca cu simturile noastre, iar noi ne prindem, mai mult sau mai putin constient, in joc. Iluzia nu este sinonima cu inexistenta, caci in caz contrar nici n-am putea sa o percepem.
Jocurile iluziei antreneaza realitati, dar realitati efemere, adevaruri care nu izbutesc sa traiasca mai mult decat un balon de sapun… mai mult decat o iluzie.
Noi insa, in ignoranta noastra, credem ca aceste adevaruri de o clipa sunt totul. Investindu-ne puterile si cele mai mari sperante in jocurile Mayei, ajungem sa cunoastem durerea.
Atatea lucruri dorite ne scapa printre degete si devenim orbi, lipsiti de capacitatea de a percepe realitati mai durabile, mai ferme, mai apropiate de vesnicie. Oare de ce ne jucam?
De ce acceptam jocul Mayei fara sa ne dam seama ca e o iluzie? Am putea raspunde la intrebare daca am intelege de ce se joaca un copil.
Copilul se joaca desi stie ca jocul lui este o nascocire; simte nevoia sa incerce, sa-si probeze puterile si sa se pregateasca pentru un alt joc, mai important, jocul care este insasi viata. – Autoarea