Tratat despre fiinta Ed.3

Actuala versiune a tratatului – a treia – si-a propus sa ofere un text clar, concis, cu referinte succinte, fara a pierde vreo clipa din vedere ca un discurs despre Fiinta reprezinta o incercare temerara pentru cel ce se incumeta sa se apropie de paradoxalul tinut originar, ascuns de regula intelegerii comune si accesibil doar celor ce au suficienta rabdare sa accepte provocarea unui limbaj calificat de cele mai multe ori ca fiind excesiv de abstract. Pornind de la propriile nedumeriri si naziunte speculative si reanalizand unele din intrebarile pilon ale filosofiei – Este natura fiintei contradictorie?
Daca fiinta se infiinteaza, aneantizandu-si neantul consubstantial, revine ea oare in mod absolut la sine, regasindu-se intr-un unic si definitiv Unu? Fiinta se in-fiinteaza doar, sau se si des-fiinteaza?
Si, daca se desfiinteaza, de ce servine si ce sens are desfiintarea (sau moartea) ei? E definitiva sau temporara?
Daca e temporara, ce anume si cum o anuleaza? Ce sens ar avea re-infiintarea?
Si care ar fi consecintele acestor evenimente fundamentale: infiintarea, desfiintarea si reinfiintarea? Exista un singur univers sau o infinitate de cosmosuri?
Exista numai Lumi, sau putem vorbi si despre Antilumi? Cum ia nastere o Lume?
Cum se infiripa Antilumea? Cum se pune problema spatiului, a timpului, a devenirii si a intercomunicarii dintre Lumi – sau dintre Lumi si Antilumi?
– Corneliu Mircea prezinta in acest volum un sistem al gandirii Fiintei. Cartea de fata incununeaza, prin amploarea, bogatia si adancimea ei, staruinta unui sfert de veac inchinat de autorul ei unei noi intelegeri a temeiurilor ultime ale lumii.
Prin ea, cugetarea filosofica romaneasca a acestei vremi se afla inzestrata cu o contributie la stiinta fiintei, la nici un deceniu si jumatate de la aparitia Tratatului de ontologie al lui Constantin Noica. Se vede bine ca puterile gandirii romanesti n-au scazut si ca efortul de a supune unei analize si unei sinteze conceptuale, larg cuprinzatoare, insasi esenta fiintei si a devenirii este departe de a se fi incheiat cu marea opera filosofica a lui Lucian Blaga, pentru a-l pomeni numai pe el.
– Petru Cretia