Veti intreba probabil curiosi si pe buna dreptate…”Si? Ce s-a intamplat cu povestea?
Sunteti impreuna?” Noi ne traim realitatea, voua va daruim povestea. Cartea se citeste pe nerasuflate.
O inspiratie si o expiratie. Atat.
Apoi e numai liniste… Azi mi-am lasat sufletul acasa.
Era prea obosit de atata materie ce nu cunoaste gravitatia. Mi-am lasat aripile acasa.
Am vrut sa navighez prin lumea asta mare fara minunile zilnice. Mi-am lasat visele pe perna.
Sa se aeriseasca in racoarea diminetii eterne. Mi-am lasat tamplele acasa.
Sunt prea ganditoare de cand am iesit in lume fara armuri. Mi-am lasat vesnicia pe prag, ca sa ma astepte resemnata.
Am plecat asa prin lume imbracata in tine. Poate ca e mai bine asa.
Fara regrete sau ganduri cuminti. Mi-ar placea sa fii si tu acum, aici, cu mine.
Imbracat in tine. Sa ne asortam la dunga vietile astea zalude si complicate Mi-am lasat sufletul acasa.
In viata asta am ajuns acasa de cateva