Din orasul de fier

Fantezia e o trasatura de capetenie a poeziei lui Virgil Diaconu (…). Cu cat carnatia poemelor devine mai substantiala, cu atat indepartarea de real capata la randu-i amploare.
Poezia se hraneste cu jertfele oferite de concret si deopotriva cu ofrandele abstractiunilor, in miscarea implinirii sale specifice. Se afla aici o fervoare a sacrificiului primit, un cinism suav al anularii realului, prielnic conditiei lirice.
Exista neindoios in volumul aici prezentat pagini care-I provoaca pe iubitorul de poezie Ia o reluare a lecturii. – Gheorghe Grigurcu , Secol Volumul cu un titlul discret si pasnic, Secol , cuprinde multa dinamita lirica, poetul aruncand in aer indiferenta noastra cronica fata de poezie (si fata de orice altceva).
Este o carte care ne trezeste, asa cum il trezeste pe poetin fiecare dimineata o armata de vrabii.(…) Toate poemele (aproape toate) se remarca prin intensitatea emotiei. Nimic neutru in cuprinsul lor, nimic doar numit ca in poezia minimalista (mizerabilista) la moda azi.
Intr-un moment istoric nefavorabil poeziei, Virgil Diaconu a facut din poezie o religie si a ajuns unul din cei mai buni slujitori ai ei. – Alex Stefanescu , Plumbul transformat in aur