Cler si cultura in principatele dunarene 1600-1774

Deschiderea deosebita pe care oamenii acestor meleaguri au avut-o pentru viata duhovniceasca, si, in special, pentru forma ei cea mai inalta, monahismul, nu s-a datorat, nicidecum, bigotismului, si cu atat mai putin fanatismului religios, total strain structurii psihice romanesti, ci unei sincere si profunde trairi crestine. Smeritii calugari ori umilii preoti de mir au dat poporului, ei singuri aproape, toata invatatura, au inzestrat neamul cu o limba literara, cu o literatura sfanta, cu o arta in legatura cu gustul si cu nevoile lui, au sprijinit Statul, fara sa se lase a fi inghititi de dansul, au calauzit neamul pe drumurile pamantului fara a-si desface ochii de la cer si au ridicat mai sus toate ramurile gospodariei romanesti, dand istoriei noastre carturari, caligrafi, sculptori in lemn, argintari, oameni de stat, ostasi, mucenici si sfinti.
-N. Iorga, Historia bisericii romanesti Marturisesc ca am dorit sa asez la locul cuvenit componenta fundamental crestin-ortodoxa a Bisericii stramosesti si sa scot in evidenta in special truda, de aleasa si nobila cinstire, pe care mitropoliti, episcopi, egumeni, simpli preoti de mir si nestiuti monahi au depus-o zi de zi, dupa stiinta si priceperea fiecaruia, intru pastrarea sentimentului religios al semenilor, singurul in masura sa-i intareasca si sa le mentina echilibrul launtric intr-o vreme bantuita, adeseori, de multe si felurite stihii.
-Autoarea