Jucariile unui batran hedonist

Se pare ca, ajuns la varsta pletelor dalbe, esti sortit sa cazi in plasa iluziilor si a multelor doruri. Mie, de exemplu, mi-ar placea sa mai fac cateva nebunii: sa-mi dau drumul cu parapanta de pe Cetatea Neamtului – ca sa pot admira si de sus „locul nasterii mele” (simtitor!); sa ma catar in varful unui nuc maiestuos (sturlubatic!); sa urmaresc filme alb-negru intr-o cinemateca cu program non stop, alaturi de o iubita magnetic lipita de mine (romantios); sa mai joc o data lapte-gros si poarca (zglobiu!); s-o sarut pe proaspata detinatoare a titlului de Miss Univers (naravas!) et caetera, et caetera.
Multe dintre aceste visuri si doruri, iubite cititorule, le vei gasi chiar in cartea pe care o tii acum in mana. – Traian Cosma Traian Cosma este un invingator tocmai fiindca nu isi doreste cu ardoare victoria, ba chiar, adesea, se complace intr-un rol de outsider omniprezent, apt sa relativizeze orice posibil ricoseu tragic dintr-un meci de tenis cu propria umbra.
(Mentioneaza ca dispretuieste sporturile de contact vulgare, precum fotbalul, preferand freamatul deloc concupiscent al busturilor jucatoarelor de volei, bunaoara!) El nu cauta cu disperare accesul la o viziune izbavitoare, ci, dincolo de bine si dincoace de rau, intr-o contemplatie relaxata a moralei comune, ignora cu buna stiinta inselatoarele profunzimi ale „marilor adevaruri”, preferandu-le, fara falsa ipocrizie, revelatiile reconfortante ale „micilor fapte de viata”. M-am amuzat copios citind aceste pagini, dar, adesea, am simtit si fiorul unor intrebari nepuse.
Poate ca, intr-un volum care ar putea continua aceasta odisee personala plina de culoare, le voi afla si pe ele, asa, en passant, pe post de mici, dar provocatoare aluzii pierdute intre atatea iluzii asumate – si destructurate – cu o usurinta care poate parea de-a dreptul inspaimantoare. De fapt, unde si cum vrei sa ajungi, Traian Cosma?
Te somez sa raspunzi in stilul tau caracteristic. Sunt convins ca ma vei surprinde din nou cu „jucariile” tale care nu sunt deloc ceea ce par a fi… – Dan-Silviu Boerescu