Lavinia Feyer are un curaj rarisim sa se dezvaluie in textele acestui volum de debut. O face fara prejudecati, fara falsa pudoare, cu toate resursele simtirii, la vedere.
Avem, intr-un puzzle provocator, peisajul sau spiritual fierbinte, intimitatea desfasurata neipocrit, cu scrasniri si alint, cu nerv si ironie, cu o sensibilitate frusta si pana la urma convingatoare. – Cristian Pavel Am suflet de pasare moarta Am pasii de noapte ce cade Pe coame de triste secunde, Din degete-mi fabric navoade Si timpul il ferec in unde.
Am trupul de apa ce-ndoaie In cale genunchi de padure, Clipesc din obscure noroaie Si musc cu mirabila gura. Am chipul de raza de luna Ce-aluneca-n jos tremuranda, Prin nuferi se scalda nebuna In smaltul de apa flamanda.
Am suflet de pasare moarta Ce-n tolba tacuta suspina, Vanata de propria-mi soarta Cu glont de balaie lumina.