Un optimist incurabil in timpul pandemiei

George Riurel Balan, un om mare cu suflet de copil, scrie o poezie sensibila, inrudita cu lumea lui Emil Garleanu, George Cosbuc sau Adrian Paunescu, impanata insa cu accente proprii, foarte personale, de substanta. Poetul curge precum un rau prin meandrele vietii culegand stari, emotii si senzatii, demne de a fi inglobate in versuri, uneori puternice, alteori jucause, copilaresti sau profunde, intelepte, toate fixate in volumul sau de debut, Un optimist incurabil pe timpul pandemiei .
George Riurel Balan e ca un puhoi plin de vartejuri si taceri, de vietuitoare si plante, de intrebari si raspunsuri, mirari si glisari. Fire curioasa, dornica de noi experiente, pleaca de la profesia de fizician si ajunge la cea de manager, ca sa atinga apoi lumea Dreptului si a Poeziei.
Urias salt, uriasa sete de cunoastere! Pandemia poetului nu e de coronavirus, ci de sete existentiala.
El este imbolnavit de viata si optimism. Si-a dat seama de asta la peste 50 de ani, dar e bine si acum.
De aceea s-a decis sa-si continuie scrisul inceput in tinerete si sa publice. Ii dorim lui G.R.
Balan viata lunga, cu trairi poetice si curgeri metaforice, in onirice imagini ca in curand sa ajunga unde si-a propus: la mari realizari literar-istorice! – Emil Sauciuc regizor Vinovat Ma simt vinovat ca nu te privesc destul, ca nu respiram cu aceeasi gura, ca nu-mi pot scoate inima sa ti-o daruiesc, de umbra pe care ti-o face sarutul meu, ca batranetea mea este sora cu imbatranirea, ca s-ar putea sa arunc eu primul tarana, ca nu ti-am spus niciodata „te iubesc“.