Mierea salbatica

Literatura ofera surprize placute. Astfel este aparitia unui roman semnat de un poet cu frumoasa reputatie si o cariera de succes.
Valentin Busuioc este un poet care isi cultiva cu seriozitate arta dar si, in sine, o natura lirica. Lucrul acesta se simte in paginile debutului sau ca romancier dar nu gasim in ele proza poetica.
Este o naratiune adevarata, bine construita, o opera epica realizata cu maturitate si luciditate. Infuziile de lirism ca si cele memorialistice apar pretioase, ca mierea salbatica prelinsa intre fraze.
Poetul Valentin Busuioc este, de la inceput, un prozator care conteaza. – Horia Garbea „Echipati ca pentru o mare aventura, la poalele padurii ma asteptau Lica, un bun prieten, Parvan, fostul meu profesor de educatie fizica si director al scolii, si Razvan, baiatul lui, mai mic cu cinci ani decat mine.
Ar fi vrut sa vina si fii lui, insa erau la scoala, tocmai la Bacau. El se invoise de la serviciu.
Mi-au aratat funiile cu care urma sa ne cataram in copaci, securea si cutitul erau cum le cerusem, cu toatele noi, pe ele nu se scursese vreodata vreun firicel de sange, bricheta, dar si o cutie de chibrituri, ca rezerva, cinci gamele din inox, pentru pastrat mierea, cinci saci de celofan gros, pentru faguri, alte patru gamele mai mici pentru polen, pastura, propolis si laptisor de matca. Apa nu am luat, Lica a spus ca sigur gasim un izvor pe-acolo, e plina padurea de izvoare, paraul cel mare acolo isi are obarsia.
Urma sa plecam dupa mierea salbatica, si numai primii doi stiau unde o vom gasi, eu nu-mi mai aminteam decat franturi, cand participasem la prima si ultima mea expeditie; Razvan era prea mic pe-atunci pentru a rezista unui asemenea drum. Sarcina catararii in copaci ii revenea lui acum, zecile de piscuri muntoase cucerite impreuna cu fratele lui, Bogdan, il faceau sa devina tanara noastra speranta.
Lica si Parvan trecusera cu brio de 75 de ani, insa aratau si se purtau ca unii de vreo saizeci, si poate ca si aerul curat, linistea si mancarea sanatoasa contribuisera la asta…”