Incep trans-si re-scrierea acestor eseuri, vai, dupa aproape doua decenii si jumatate. Ar fi putut atunci sa vada lumina tiparului, dar vitregia sortii a vrut altceva.
La asta s-a adaugat si nesabuinta si delasarea tineretii. Dar vine o vreme cand timpul nu mai are rabdare.
Pe langa asta – la volumul de informatie stocat atunci si la talentul de care a dispus creierul – au tasnit aceste scrieri. Cat sunt de incisive, de valoroase, vom vedea.
S-au vrut o descriere – in lumina de pana atunci a informatiilor despre Univers – timp, spatiu, materie, Dumnezeu. Cat mai veridice.
Poate, uneori, repetand ce-au spus altii, poate, alteori, cu forta tineretii in vine, fortand cai, conceptii, teritorii, adica sa ajung unde n-a mai fost nimeni, sa dau un raspuns just, veridic, la intrebari care, de secole, framanta omenirea. Plus aspectul social.
– Doru I. Pop