Nocturna

Nocturna pe tema moldoveneasca. WoO.
– B. 14 • Nocturna (in Fa# minor).
Op. 6 – B.
20 • Mica Suita – Preludiu. WoO.
– B. 35 • Marsul lui Henri pentru pian la patru maini.
WoO. – B.
46 – Dinu Lipatti Editie critica de Oana Radulescu Velcovici. Prefata de Grigore Bargauanu “Personalitatea lui Dinu Lipatti se plaseaza, in cultura romaneasca si in afara frontierelor tarii, pe aceeasi orbita cu Enescu, Brancusi, Eliade…
Peste tot in lume, chiar pe continentele unde nu a putut sa ajunga in scurta sa existenta, artistul roman a fost considerat ca unul dintre cei mai mari interpreti ai primei jumatati a secolului XX. Dupa moartea sa, survenita in momentul descoperirii discului „microsillon”, renumele sau, vehiculat de transpunerea inregistrarilor sale pe discuri cu 33 sau 45 de ture/minut, a crescut in continuu — fapt rar!
Si, incepand din ultimul deceniu al secolului, totalitatea inregistrarilor lui Lipatti a fost reluata in sistemul „compact disc digital audio”. Renumele lui Dinu Lipatti se datoreaza calitatilor sale artistice si umane cu totul exceptionale, puse insa in valoare de o munca asidua, metodica si profunda.
Pianistul avea o geniala viziune profetica a evolutiei tehnicii pianistice si a artei interpretative. Principiile sale, enuntate succint in corespondenta, in interviuri sau in cursul de interpretare la Conservatorul din Geneva, sunt astazi de o emotionanta actualitate.
Compozitorul apare, evident, ca un continuator al stilului enescian, valorificand ingenios folclorul romanesc, cu puternice si innoitoare aspecte de modernitate. Amintirea atat de luminoasa, legendara, a prezentei lui Dinu Lipatti pe firmamentul artei muzicale romanesti si universale ramane astazi nespus de vie si durabila.” – Grigore Bargauanu “Mica suita – Preludiu.
Aceasta mica bijuterie muzicala este ultima piesa pentru pian solo pe care a scris-o Dinu Lipatti. […] Marsul lui Henri este, strict cronologic, ultima compozitie originala a lui Dinu Lipatti.
Dedicata doctorului si prietenului sau Henri Dubois-Ferriere si intitulata „mica gluma pentru pian la patru mani”, lucrarea este conceputa in stilul de maturitate al lui Lipatti, mai liber tonal si armonic, dar simplu si concis structurat, cu motive si ritmuri de joc romanesc.“ – Oana Radulescu Velcovici