Spiritualitatea jertfei in opera parintelui Dumitru Staniloae

Spiritualitatea jertfei in opera parintelui Dumitru Staniloae. Regandirea unui parcurs teologic in receptarea neo-patristica Lucrarea analizeaza tema jertfei/sacrificiului din opera parintelui Dumitru Staniloae prin contextualizarea si scrutarea unui parcurs evolutiv in dezvoltarea si receptarea teologiei patristice si moderne a parintelui.
Prin aceasta valorizare a itinerariului sau reflexiv – ilustrata prin atentia speciala acordata studiilor sale, pe care le-am denumit „laboratorul” gandirii teologice a parintelui Staniloae -, se poate intrevedea natura sacrificiala a teologiei parintelui. Prin tematica abordata – jertfa lui Hristos, Arhiereul si Imparatul, ca stare de jertfa continua -, cat si prin multitudinea aspectelor reliefate, cu implicatii si reverberatii asupra intregii teologii a parintelui Staniloae, propunem o regandire in trepte de parcurs in sursele si articularea teologica, ca preocupare centrala a parintelui, in miezul revelational-soteriologic: Iisus Hristos.
Jertfa lui Hristos, precum si intreaga economie a lui Dumnezeu, sunt deslusite in Revelatia lui Dumnezeu prin Fiul Sau in lume, contemplata in fiecare lucrare si descoperita concentric in unitatea de viata dogmatic-mistic-liturgica. Alaturi de tripartitia mistagogica, dogma (minte), spiritualitate (inima), liturghie (jertfa), este si intelegerea ternara a liturghiei (creatie, Biserica, cer), toate contemplate in starea de jertfa continua a lui Hristos, dezvaluita in moartea si invierea mistica, ca apogeu al umanitatii incorporate hristic.
Rodul acestei uniri al lui Hristos in intimitatea Sa cea mai profunda cu omul, este sfantul. Astfel, in maximul predarii Fiului lui Dumnezeu, ca om, Tatalui pentru mantuirea intregii fapturi si raspunsul fapturii la aceasta autopredare, se descopera si se articuleaza elaborarea sistematic teologica a operei parintelui Staniloae.
– Ionut Vasile Crisan