Daca, in general, s-a considerat ca Richard Wagner este cel care a impulsionat si teoretizat reforma spectaculara de la inceputul secolului al XX-lea („Opera si drama”, 1851), pusa, mai apoi, in practica de Adolphe Appia, Gordon Craig etc., lucrarea Giuseppe Verdi, regizor de opera? Caietele scenice verdiene ne reaminteste, o data in plus, ca lucrurile stau altfel.
Preocuparea pentru regie, respectiv, pentru montarea eficienta si adecvata a spectacolelor de opera este mult mai anterioara scrierii wagneriene, ea inscriindu-se intr-o lunga traditie spectaculara franceza si italiana, care ne este, insa, mai putin cunoscuta din varii motive. Prin prezenta lucrare, autoarea ne dezvaluie o latura fascinanta a personalitatii compozitorului Giuseppe Verdi: cea de regizor.
Descoperim un Verdi extrem de preocupat de calitatea jocului actoricesc, pe care il doreste expresiv si natural. Analiza caietelor scenice verdiene reflecta – la scara creatiei compozitorului -, un fenomen care se produce in istoria regiei de teatru si de opera, la sfarsitul secolului al XIX-lea: trecerea de la statutul de regizor-tehnician, la cel de regizor-creator.
– Prof. univ.
dr. habil.
Anca Daniela Mihut