Fratricizii

Martor la evenimentele dramatice care au zguduit tara sa din decembrie 1944 pana in 1949, Kazantzakis incepe sa scrie Fratricizii in 1949, dandu-i tusa finala in 1954. Temerea sa – „presimt ca in Grecia nu se va publica decat mult mai tarziu” – s-a adeverit, editia ateniana aparand abia in 1963.
Tradus, cu multiple reeditari, in peste 20 de limbi, romanul pastreaza acelasi dramatism si aceeasi vibratie specifice marilor opere ale titanului literaturii grecesti, fiind cel mai aproape de lumea noastra, macinata de lupte fratricide. Saptamana Mare, in valtoarea razboiului civil din Grecia izbucnit dupa incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial.
Patimile lui Hristos, retraite aievea intr-un sat din nordul Greciei, unde oamenii sunt nevoiti sa indure consecintele devastatoare ale conflictului dintre trupele guvernamentale si rebelii din munti. Parintele Iannaros, exasperat de confruntarea sangeroasa, se straduie din rasputeri sa impace taberele adverse.
Efort cu atat mai dificil din punct de vedere moral, cu cat in fruntea rebelilor se afla chiar fiul sau. Ilustratia copertei: Titian, Cain si Abel Fratricizii reuseste sa evoce intr-un stil tulburator poezia conditiei celui angajat in lupta suprema, in incercarea eroica si in mod inevitabil fatala de a pune capat actelor de cruzime savarsite de om impotriva seamanului sau.
Kazantzakis, ca si Yeats sau Synge, credea ca literatura trebuie sa capete o expresie populara: nu exista paragraf in Fratricizii in care sa nu apara un epitet plin de prospetime sau o intorsatura speciala a frazei. – Times Fratricizii abordeaza profund si esential problemele eterne ale vietii, prin agonia unui suflet intr-o lume schimbatoare, definita prin cruzime.
Este un roman puternic, tulburator, de o sinceritate totala, plina de neliniste. – Church Times Traducere din limba neogreaca de Alexandra Medrea.