In tot ce spunea, in tot ce facea ea, era pasiune curata, era iubire de tara, era suflu de vitejie, propulsiune de energie, spirit sublim de jertfa. Si eroina n-avea numai un suflet mare… era si inteligenta, avea mult bun simt, modestie, buna cuviinta si o oarecare cultura (Facuse o scoala profesionala la Bucuresti).
Fiind afabila tot atat pe cat era e demna si masurata in gesturi si cuvinte si vorbind binisor frantuzeste, camarazii nostri, ofiterii francezi, cari au cunoscut-o, o apreciau cu mult interes si multa stima. – Adevarul, Anul XXXIV No.
11412, Duminica, 19 Iunie 1921, Ecaterina Teodoroiu de General Alexe Anastasiu … in textele alese de noi, vorbesc chiar cei care, prin fapta si sacrificiul lor, au faurit istoria si acest lucru le confera o valoare deosebita, o incarcatura emotionala cu totul speciala prin intermediul careia putem sa retraim cu intensitate dramaticele evenimente care au marcat faurirea Romaniei Mari. Fiecare document reprezinta un crampei de istorie, o parte din „acele momente sublime” despre care, asa cum spunea celebrul scriitor austriac Stefan Zweig, „cand creeaza in mod desavarsit, istoria nu are nevoie de vreo mana care sa o ajute.
Acolo unde ea carmuieste cu adevarat ca poeta, ca dramaturga, niciun poet nu trebuie sa incerce sa o depaseasca.” – Sorin Cristescu