Cui i-e frica de Sfantul Augustin?

Augustin nu a fost prima mea iubire, insa e una destul de veche. Si suficient de mare pentru a fi fost preluata candva ca subiect al unei teze de doctorat.
Revin, cu acest mic volum, la atasantul episcop al Hiponei, dupa multi ani de studii neaugustiniene. Caci probabil odata atins de temele ganditorului nord-african nu poti sa te intorci la tine insuti ca si cum el n-ar fi existat.
Sau – as spune – ca si cum el n-ar exista, deoarece sunt convins ca face parte din acea categorie restransa a ganditorilor „clasici” inca prezenti in lumea de azi, prin influente multiple si poate uneori contradictorii. Doctor gratiae.
Un ganditor care a marcat crestinismul occidental ca nimeni altul, in lunga sa istorie catolica, dar si in mai recentele sale variante protestante-reformate-evanghelice, un ganditor ce nu poate fi evitat nici de teologia ortodoxa. Sfantul Augustin, asadar, este nu doar inevitabil, ci are si o miza ecumenica, in sensul in care nu te poti pozitiona in favoarea sau impotriva ecumenismului decat trecand prin acest Parinte al Bisericii.
Si pentru ca s-a spus despre Augustin ca a inventat subiectivitatea, ce poate fi mai firesc aici si acum decat sa invit cititorul sa se lase condus pe o carare subiectiva inspre sufletul augustinian? – Alin-Sebastian Tat