Scrisori catre Luciliu

Ce sa fac? Moartea ma urmareste si viata trece in goana.
Invata-ma sa nu fug de moarte si sa nu las sa-mi treaca viata. Da-mi curaj in infruntarea greutatilor si liniste deplina in fata inevitabilului.
Dezleaga-ma din stransoarea timpului. Arata-mi ca pretul vietii nu sta-n durata ei, ci in felul cum o folosesti, ca se poate intampla, ba chiar se si intampla foarte des, ca unul care-a trait foarte mult sa fi trait prea putin.
Spune-mi de cate ori merg la culcare: „S-ar putea sa nu te mai trezesti”, si la trezire: „S-ar putea sa nu mai dormi niciodata”. Spune-mi la plecare: „S-ar putea sa nu te mai intorci”, si la venire: „S-ar putea sa nu mai pleci”.
Dupa ce insa vei scapa de aceasta boala, orice schimbare a locului iti va face placere. Chiar daca ai fi gonit la capatul lumii, in orice colt salbatic de tara te-ai aseza, acea asezare, oricum ar fi, iti va parea primitoare.
Intereseaza mai mult in ce stare de spirit mergi decat unde mergi si, de aceea, nu trebuie sa ne legam sufletul de nici un loc. Trebuie sa traim cu aceasta convingere: nu m-am nascut pentru un singur colt de lume; patria mea este intreg universul…
Caci acum nu calatoresti, ci ratacesti manat fara voie si schimbi loc dupa loc cand ceea ce cauti, o viata frumoasa, se afla in orice loc. Nici retrasa vietuire filozofica, mangaiere comoda a unui spirit mandarin, nici viata politica numai, pentru care idealul este vana podoaba, ci zbatere dramatica intre forma suprema a omului, inteleptul stoic, ce ridica pe om la masura zeilor, si tristele imprejurari ale vremii neroniene, ce-i impovarau constiinta tarata in abjectia unei epoci fara seaman.
La aceasta, intuitia vie ca traieste un sfarsit de lume, incercarea de salvare a bunului suprem, valoarea morala, presimtirea lumii noi ce se nastea, tonul crestin al atator idei. Seneca este primul om modern.
– Gheorghe Gutu Una dintre marile carti despre conditia umana. – Gabriel Liiceanu