Eu si domnul Jones. Viata mea cu David Bowie si The Spiders From Mars

Mama vine acasa cu revista Melody Maker. E numarul din ianuarie si pe coperta e David, care arata superb – cu tunsoarea mea!
Aproape ca nu-mi vine sa cred. E prima mea intalnire cu faima, prima data cand cunosc pe cineva care nu doar ca e in revista, ci chiar pe coperta.
Vreau sa deschid revista si sa citesc articolul, dar mai intai trebuie sa o infrunt pe mama. Ma uit la coperta si iata, chiar acolo, pe prima pagina a revistei Melody Maker, langa o alta fotografie cu descrierea „Oh You Pretty Things”, e declaratia lui David: „Sunt gay si intotdeauna am fost, chiar si in vremea cand eram David Jones”.
Eu sar in sus si ma proptesc pe ambele picioare. Sunt disperata.
Mama are multa putere asupra mea – locu­iesc cu ea si imi poate face viata mizerabila. – E casatorit, au un fiu.
Declaratia e doar pentru atentie, pentru ziare. Nu‑i spusesem despre sarutul dintre Freddie si David pe care il vazusem la Haddon Hall, nici despre oamenii diversi de acolo.
Nu‑i spun prea multe, iar asta pare sa o supere mai mult decat orice. Stiu ca e curioasa, dar mai stiu si ca nu va intelege.
Nu vad niciun rost in a‑i spune adevarul. Pastrez tacerea.
Ea imi intoarce spatele si incepe sa curete cartofii pentru cina. Scandalul o sa continue, deocamdata isi reincarca baterii­le.
Frate‑miu Mick se indreapta spre usa, dand ochii peste cap. Iese din bucatarie razand.
– Ei bine, macar stim ca n‑o sa se dea la tine, Suzi, spune mama, cu mainile ocupate in chiuveta. Eu nu zic nimic – e mai bine sa nu stie ca David se da la toata lumea!
-Suzi Ronson Un memoir scris de silista care a creat look-ul iconic Ziggy Stardust al lui David Bowie. Un portret glam-rock de o forta impresionanta.
-Kirkus Reviews Suzi Ronson a fost acolo cand Bowie a facut tranzitia de la un folkist de suburbie la superstarul international atins de geniu. Putini oameni din lume pot oferi aemenea insight-uri depre viata lui Bowie, dar si mai putini ni le pot istorisi intr-o maniera atat de fascinanta.
-Hanif Kureishi Pornesc televizorul, la un volum scazut. Starman e la stiri, CNN vorbeste doar despre asta.
David Bowie a murit de cancer la New York, la varsta de saizeci si noua de ani. Murise cu o ora in urma, la doar un kilometru distanta de locul in care ma aflam.
Oare doar doua zile trecusera de cand Tony Visconti ne rugase pe toti sa‑i cantam „La multi ani” lui David prin tele­fon, la un concert Holy Holy? Viata mea imi trece prin fata ochilor: ziua in care am cunoscut-o pe mama lui, ziua in care am cunoscut-o pe Angie; ziua in care l-am cunoscut pe el; ziua in care i-am facut tunsoarea iconica pentru Ziggy; prima oara cand i-am vazut live.
Viata mea a fost alb-negru pana cand l-am intalnit pe David, dupa care a devenit un technicolor glorios, la fel de stralucitor ca parul din capul lui. Mereu am sperat sa il mai vad macar o data.
-Suzi Ronson Traducere din limba engleza de Oana Maria Zaharia.