Colectia Marii Clasici subsumeaza textele autorilor pe care istoria literaturii romane i-a transformat in mituri fundamentale. Un demers simbolic care a convertit lectura acestora intr-o constrangere placuta…
Pentru a iesi din acest paradox, am insotit fiecare dintre capodopere cu o fisa biobibliografica si un dosar critic care cuprinde un studiu introductiv si o selectie a celor mai inspirate fragmente de analize si comentarii literare. La Caragiale, ca la multi dintre scriitorii de astazi, tragicul si fantasticul rezulta dintr-un conflict intre Realitatea imediata si comdia fara sfarsit, care se repeat, ambele, acoperind monoton intreg campul vietii si nelasand loc pentru tot ce nu-I asemenea lor.[…] Comicul si fantasticul caragialian sunt compacte si unitare, nu cunosc fisura, si, astfel, deformarea umanitatii atinge prin proportii tragicul.
Orice s-ar spune, pivotul acestei arte nu sta in satisfactia, in increderea linistita ca asa a fost intotdeauna lumea, ca societatea in care traieste autorul nu e mai rea decat altele. Odata cu I.L.
Caragiale „mutilarea” lumii, in ciuda aparentelor atasate valorilor traditionale, se deschide mereu tragicului, pentru ca e un teren aflat in imposibilitatea de a gasi o iesire: un act uman care se exercita in gol. – Lucian Pricop